Sebastian Lăzăroiu a fost retras de la Muncă, după un mandat sezonier de ministru. Ura şi la gară! Faptul că a fost dat afară din guvern după trei luni în care n-a făcut (şi chiar n-a făcut) decât să se complacă în aforistică, umoristică şi peisagistică este analizat acum cam peste tot: la tv, pe site-uri şi în ziare. Se ştie că nici nu avea ce căuta în fruntea unui minister şi nici nu ar fi căutat dacă nu ar fi fost expediat la pachet de la Cotroceni.

O remarcă am ca cetăţean (nu spun jurnalist) acreditat la Partidul Democrat Liberal.

Este uluitor cum în momentele cheie întreaga presă înghite pe nemestecate frânturi de informaţii servite obligatoriu pe surse şi opţional exclusiv.

"Lăzăroiu, înlăturat de vechea gardă a PDL", "Boc îşi încordează muşchii în faţa. ..." (nici nu mai contează în faţa cui).

Care vechea gardă? Vasile Blaga, a cărui putere în partid se reduce la biroul pe care a reuşit să şi-l păstreze în fundul curţii din Modrogan, după congresul din mai? Radu Berceanu, căruia îi sare pulsul ori de câte ori urmaşa sa de la Transporturi, Boagiu, mai răscoleşte câte un caz de licitaţii şi atribuiri de contracte la autostrăzi? Cezar Preda, a cărui influenţă este atât de mare încât nu a reuşit nici măcar să strângă nişte voturi din partea colegilor de partid pentru a-şi trece o lege în Senat? Sau, este vorba desigur despre Ioan Oltean, care prin primăvară a schimbat taberele PDL peste noapte (la propriu) numai să cadă în picioare?

Sigur că întâiul povestitor al Cotrocenilor, străin de partid şi impus peste partid le-a stat în gât multor democrat-liberali încă din prima sa zi de mandat. De aici, până la a trage concluzia că Boc, secundat de "nucleul dur" a pus de-o rebeliune, trântindu-i lui Traian Băsescu un "până aici!" e cale lungă. Este vorba doar de un alt episod din lungul film "Băsescu vrea alt premier, dar Boc nu se lasă". @