Statele Unite ale Americii nu au fost înfiinţate de către oameni super bogaţi, veniţi din ţările Europei, aşa, în dorul lelii, să se plimbe prin câmpiile din Nevada şi Mississippi sau prin văile stâncoase din Vestul Sălbatic.
Săracii Europei care nu mai aveau nicio speranţă au debarcat pe ţărmurile Americii, cu dorinţa de a începe o viaţă nouă, lipsită de grijile materiale. Englezii, francezii, polonezii, italienii, românii, nemţii şi alte neamuri care au trecut Atlanticul ajungând pe un pământ nou şi necunoscut, unde îi aştepta un destin necunoscut şi o viaţă plină de provocări, pe care nu le intuiau încă. Trebuia luată o decizie capitală pentru ca viaţa pe aceste pământuri noi să înceapă bine şi să continue la fel de bine. Pentru ca să nu fie posibilă apariţia regretului de a fi părăsit ţara natală. În consecinţă, emigranţii de toate neamurile au aruncat peste bord toate prejudecăţile pe care le-au purtat în raniţă până în America şi au hotărât să înceapă o viaţă nouă, lipsită de false inhibiţii şi de orice temeri conjucturale. Pentru ca motorul noii societăţi să funcţioneze la maxim şi fără întrerupere a fost ales un cuvânt care defineşte cel mai de preţ dar pe care Dumnezeu îl face omului: libertatea. Pe care l-au aşezat în Constituţie, la loc de cinste, în primul articol al acesteia. În etapa de pionierat şi în următorul secol, noua naţiune americană nu poate fi privită în retrospectiva istoriei decât admirativ. Este adevărat că ascensiunea Americii are şi raţiuni de ordin obiectiv- resurse uriaşe, suprafaţă teritorială generoasă, aşezare geografică de excepţie etc. -, dar principala forţă a expansiunii economice a constituit-o entuziasmul şi lipsa oricăror prejudecăţi sau concepţii învechite. Din acest punct de vedere, naţiunea americană merită a fi admirată şi merită a fi admirat în primul rând spiritul american caracterizat prin curaj, optimism, a