Interviu cu Dana Dina, managerul şi „sufletul" magazinelor Dress Boutique
Ce visai să ajungi când aveai să devii mare?
Nu ştiu, nu am avut un vis anume. Dar chiar îmi plăcea să mă joc cu hainele mamei. Deschideam şifonierul după ce veneam de la şcoală şi luam toate rochiţele, pantofiorii, mă machiam... Mă găsea mama mereu aşa. Constat că îmi plăcea moda, îmi plăcea domeniul acesta. Aş spune că mai mult decât moda în sine îmi place că fetele chiar sunt foarte mulţumite, le văd că se întorc şi atunci sunt şi mai motivată şi încerc să aleg cele mai frumoase hăinuţe, în special rochii, şi la fiecare stau şi mă gândesc, analizez cărui gen i s-ar potrivi. Mie mi-a plăcut domeniul afacerilor de mică. De foarte multe ori am şi pierdut. Din liceu am făcut comerţ de sezon, combinând afacerile cu distracţia. De la vară la vară, uşor, uşor, am început acum şase sau şapte ani cu Soho, care a fost iniţial un magazin micuţ în zona Faleză Nord. După aceea ne-am extins, acum patru ani. Acolo a fost sufletul meu, dar încet am simţit că vreau altceva şi nu se mai potrivea cu stilul meu şi consider că tot timpul trebuie să evoluezi. Erau foarte mulţi care începuseră să adopte acel stil şi am zis: ok, dacă ei nu pot altceva, trebuie să pot eu altceva şi atunci a apărut conceptul Dress Boutique. Acum vreun an şi jumătate am deschis magazinul de pe I. G. Duca, apoi pe cel de pe bulevardul Tomis.
Ai studiat pentru a înţelege lumea afacerilor?
Am făcut Liceul de Telecomunicaţii pentru că era lângă casă şi din cauza asta am dat acolo. Mama mi-a zis că este mai bine să mă vadă când mă duc la şcoală. Am fost mereu o fire destul de autonomă şi descurcăreaţă. Am învăţat, la liceu eram şefa clasei, mă certam cu toţi profesorii, dar nu aveau ce să-mi facă pentru că învăţam bine, mă duceam la olimpiade. Am făcut Facultatea de Ştiinţe Economice, secţia Turism. Mi-ar fi plăcut
