Ar fi inteles-o cineva? Evident, nu. Simtea cumva ca doar el este proprietarul, tinta a durerii si chiar nu dorea s-o imparta cu nimeni. Cine l-ar fi inteles oare? Si chiar daca, la ce i-ar folosi? In noaptea aceea din 31 iulie spre 1 august 1975, Mihai Popa a dormit putin si, coplesit de marea aventura care statea sa inceapa, pe la ora patru dimineata deja agitatia pusese stapinire pe el. Incepea marea aventura a intoarcerii sale spre casa, dulcea sa casa, situata la circa 4000 km de orasul marocan Safi, de pe coasta de est a Atlanticului. Masina, un Renault 16, fusese cu mare grija incarcata. Deasupra era bine ancorata o gogoasa uriasa cam de un metru inaltime si in interior fiecare centimetru cub continea ceva pretios. Exceptie facea un loc din spatele soferului, pentru ca scaunul sa se poata rabata si sa permita eventual un pui de somn unicului pasager din masina. Gogoasa de pe masina continea cam 50% din bazarul din Casablanca si vreo 30% din bazarul din Tanger, orasul ultim de pe coasta de nord a Marocului si a Africii. - Dar in masina? va veti intreba curiosi domniile voastre. Acolo se aflau chestii pe care nu le pot spune, ca este cam secret. Adica smecherii cam scumpe, cu volum mai mic. Unele cinta, altele din piele fina, altele stralucesc, altele imortalizeaza o fugareala in care un fioros arab cu un sabioi, calare pe un cal superb alearga dupa unul care i-a rapit ceva pretios din serai. Cei patru mii de kilometri trebuiau parcursi fara somn in hotel, ci doar cu un neodihnitor somn iepuresc pe scaunul acela rabatat. Cum gogoasa facea cu ochiul hotilor, masina era parcata spre seara fie in fata unui post de politie, fie in fata unei primarii cu gardian la poarta non-stop. Cum pe vremea aceea nu era zare de tigan roman prin Europa si cum hotii bastinasi umblau dupa lovituri mai facile, Mihai era destul de putin deranjat de cei doritori de munca altuia. Multi