De cateva zile familia Ceausescu ne intra zilnic in case, descinzand ba de pe ecranele televizoarelor, ba din paginile ziarelor.
As mai intelege, daca am fi in miezul unui iulie fierbinte si toropit, cu totul lipsit de evenimente, perioada numita si in presa de peste ocean "silly season" tocmai din cauza ca ziaristii sunt obligati sa faca din orice un subiect. Dar actualitatea acestui inceput de toamna este destul de generoasa.
In plus, nu este vorba doar despre o initiativa de presa. Recent si Elena Udrea facea apel la fantoma fostului dictator, lansand ideea unui circuit turistic rosu, care sa urmareasca principalele coordonate biografice, tare ma tem ca romantate, ale lui Nicoale Ceausescu.
Daca in cazul presei pot banui o nostalgie perversa cu mesajul "era mai bine cu dictatorul acela decat cu dictatorul acesta", pe Elena Udrea nu o pot suspecta de asa ceva.
Explicatia tine, probabil, de faptul ca Ceausescu "vinde" in continuare. Face rating, trafic, tiraj, fascineaza, cam ca Dracula sau orice alt personaj misterios si terifiant, pe care il poti privi linstit doar prin geamul de protectie al istoriei. In plus, inca nu suntem vindecati de trauma Ceausescu.
Trebuie sa mai treaca timp si cateva generatii pana cand el sa intre cu adevarat in mormant. Nu in uitare, caci asta ar fi periculos, ci in locul sau din istorie, asa cum au intrat dupa o vreme inclusiv Hitler si Stalin.
Pentru asta este, intr-adevar, necesara evocarea fantomei sale, dar nu ca divertisment, ci ca exercitiu de exorcizare colectiva. Asta ar insemna ca adevarurile si crimele, toate ororile "Epocii de Aur" sa fie scoase la suprafata, sa fie discutate cu calm si obiectivitate, sa avem un proces macar mediatic autentic al comunismului, cu indicarea tuturor vinovatilor, adica a celor fara de care Ceausescu n-ar fi fost in veci ceea
