Cunoscuta in popor si sub numele de melisa, mataciune sau iarba de alamai, roinita, denumita stiintific Melissa officinalis, creste in sudul si vestul tarii, acolo unde de obicei este mai cald, si poate fi intalnita pe coastele pietroase si insorite din padurile de stejar, de salcam sau din rariturile de fag.

Infloreste la sfarsitul lunii mai si inceput de iunie si ceea ce o distinge de alte plante medicinale este mireasma pe care o raspandeste in juru-i si care seamana cu lamaia.

In scop terapeutic, de la roinita se foloseste partea aeriana, tulpina, frunze si flori, care se recolteaza cu grija, folosind foarfeca, pentru a nu dezradacina planta care da alte tulpine.

Roinita este un remediu excelent pentru nervi, calmeaza starile tensionate si cele de anxietate si are puterea de a crea o stare de buna dispozitie in caz de oboseala.

Infuzia de roinita se recomanda, consumata regulat, in problemele digestive asociate cu stresul cum ar fi scaderea poftei de mancare, greata, colicile, colitele si gastritele. Baut fierbinte, ceaiul scade febra. O infuzie usoara poate calma durerile abdominale la copii.

Pulberea se obtine macinand planta, bine uscata si maruntita, in rasnita electrica de cafea. Se pastreaza in borcane de sticla inchise ermetic si tinute in locuri intunecoase si reci. Se rasneste atat cat e nevoie pentru doua saptamani, deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid. In caz de nevoie, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.

Mult mai eficienta este tinctura de roinita care poate fi folosita timp de doi ani de la culegerea plantei si nu de cand a fost preparata. Intr-un borcan care se inchide ermetic, se pun 15 linguri de pulbere de roinita peste care se toarna o jumatate de litru de alcool alimentar de 50 de grade. Borcanul, bine inchis