Pe 17 aprilie 1977, în doar câteva secunde, 23 de destine s-au frânt sub un munte uriaş de zăpadă. 19 dintre cei prinşi de avalanşă erau elevi de liceu, aflaţi la Bâlea în ultima zi a unei tabere de schi. Alături de ei, au murit trei profesori şi un inginer din Braşov.

CITIŢI ŞI:

Turist recuperat de salvamontiști după ce a căzut pe stânci,la Bâlea

Comuniştii vroiau să facă un hotel-baraj de 18 etaje şi teren de golf la Bâlea Lac

„A nins înainte de accident trei zile în continuu, şi practic cabana era o cocoaşă de zăpadă acoperită. Ca să poată să deschidă uşa de la intrare de pe terasă în cabană a trebuit să iasă prin partea nordică, pe un geam de la o baie, să vină prin zăpadă cu lopeţi să deszăpezească uşa, aşa era de mare zăpada”. Aşa îşi începe povestea Liviu Miu, care în aprilie 1977 era adjunctul şefului Salvamontului pe judeţul Sibiu, şi care a coordonat operaţiunea de recuperare a cadavrelor din avalanşă.

La aproape 35 de ani de la cea mai mare tragedie montană din istoria Romîniei, Liviu Miu este categoric. „Vinovat a fost profesorul care era acolo. El era un om extraordinar de bun, îl cunoşteam. Nu ştiu ce s-a întâmplat atunci. I s-a spus să nu scoată copiii – degeaba, nu a ascultat pe nimeni”.

Cei 19 copii, elevi ai liceului german din Sibiu, împreună cu profesorul coordonator, două profesoare şi un inginer din Braşov, venit în excursie, au ieşit afară pentru ultima zi de tabără şi de schi. Au ajuns la baza pârtiei şi au început să urce, cu intenţia de a o bătători. Au urcat foarte puţin, zăpada era instabilă, şi s-a declanşat infernul. Avalanşa a fost atât de puternică, încât unda de şoc a trecut peste lac şi a spart geamurile cabanei Paltinul, aflată la aproximativ o jumătate de kilometru distanţă, şi a rupt gheaţa de pe marginea lacului Bâlea.

Apa s-a infiltat în zăpadă, iar corpurile neî