La numai douăzeci de kilometri distanţă de Carcassonne, în sudul triumfând sub soare al Franţei, există un sat al buchiniştilor şi al librarilor. Montolieu s-a transformat, de două decenii, într-un adevărat model de „turism literar”. În 1991, aici erau deja treisprezece librării şi nouă anticariate. Şi asta la doar 840 de locuitori! Astăzi, numărul lăcaşurilor cărţii s-a dublat iar un festival literar, care ţine aproape anul întreg, derulează evenimente pentru toţi cei care îndrăgesc litera tipărită.
De unde a început totul? Într-o zi liniştită din secolul al XVII-lea, Ludovic al XIV-lea, vizionarul, a decis să înfiinţeze prima mare fabrică de hârtie a Franţei într-un sat din Languedoc, situat pe o culme împădurită. De jur-împrejur, codrii ofereau suficientă materie primă iar oamenii s-au bucurat să treacă de la statutul de ţăran la cel de muncitor în uzină. Fabrica de hârtie a fost prima legătură pe care Montolieu a avut-o cu lumea cărţilor. Zidurile vechii „manufacturi regale” stau încă în picioare, în interiorul lor fiind amenajat acum un atelier de artizanat de carte. Tot aici avea să se înfiinţeze, un secol mai târziu, o impremerie, care adăposteşte azi un muzeu al artelor şi al meseriilor cărţii. În fine, aici au venit să locuiască mai mulţi scriitori cunoscuţi în Franţa şi în lume, chemaţi de farmecul desuet al locului şi de liniştea favorabilă creaţiei. Între ei, doi dintre scriitorii nonconformişiti ai veacului XX – Jean Guehenno şi Joseph Delteil –, dar şi mult mai celebrul Patrick Suskind, autorul colosalului micro-roman „Parfumul”, care a cunoscut o ecranizare de excepţie.
Povestea satului-librărie, aşa cum este el astăzi, nu se datorează însă francezilor, ci... belgienilor. Pierre Braibant, un belgian stabilit la Carcassonne, a vizitat Montolieu la sfârşitul anilor ‘80. În satul decrepit, dar cu un farmec aparte, el a văzut o poveste pe ca
