Motto: “You can’t trust Melanie but you can trust Melanie to be Melanie.” – citat din filmul Jackie Brown de Q Tarantino
Acest articol face parte dintr-o serie in care doresc sa evidentiez preconditiile oricarui tip de reforma sau schimbare durabila posibila (si sper probabila) in societatea romaneasca si in institutiile sale.
Acum doua saptamani am promis un articol despre incredere – asumandu-mi astfel faptul de a-l si scrie, tocmai pentru ca anuntul creeaza asteptari bazate pe dorinta de a avea incredere. Da, oamenii isi doresc sa aiba incredere, pentru ca modul de functionare al nostru, biologic si social, are la baza si necesitatea increderii. Pentru ca, credeti sau nu, increderea este corelata cu fericirea. O cercetare internationala recenta arata ca tarile cele mai fericite sunt cele care au cea mai inalta rata de incredere – Islanda clasandu-se pe locul intai. Evident, acolo unde neincrederea, invidia, nepotismul si coruptia sunt prezente, acesti factori duc la nefericire. “The least happy places (such as Moldova) are often former Soviet republics, where new political freedoms are undercut by general mistrust, nepotism, corruption and envy.” – The Economist
In cateva cuvinte, ce este increderea? Asa cum spune si Ordell Robie, personajul din Jackie Brown interpretat de Samuel Jackson, increderea este legata de predictibilitatea actiunii celuilalt si deci a interactiunii interpersonale sau si interinstitutionale – ca si conventie “stilistica” pentru economia textului va propun sa incadram institutiile si reactiile lor la categoria “persoane”. Aceasta predictibilitate este asigurata de o serie de factori din care am sa ii enumar pe doi dintre cei mai importanti:
- norme si cutume bazate pe valori culturale impartasite – atunci cand acestea exista – care pun accentul pe indeplinirea asteptarilor celuilalt in momentul promisiunii. Sanctiun
