Dinamo şi Rapid au fost de o sterilitate menită să îndepărteze fanii de stadioane, oferind una dintre cele mai urâte întâlniri directe.
Anemică, Dinamo nu a reuşit să câştige primul derby al sezonului, chiar dacă, timp de o repriză, a avut superioritate numerică în faţa Rapidului. A fost un meci pe care trebuie să-l uităm repede pentru că fotbalul înseamnă altceva.
Cumva mai matematic şi mai puţin expresiv ca alte derby-uri, confruntarea dintre Dinamo şi Rapid a început cu mult pragmatism. În consecinţă, ocaziile au cam lipsit, doar Laurenţiu Rus putând înjura între dinţi după ce, în minutul 13, a ratat şutând în blocaj din careu.
A urmat apoi, până la odihnă, o suită de acţiuni neterminate de ambele părţi, câteva faulturi dure şi eliminarea lui Herea, care l-a făcut pe Răzvan Lucescu să intre la vestiare gesticulând nervos la adresa arbitrului Sebastian Colţescu. Acesta are însă acoperire, putând discuta în cazul deciziei lui, doar de, eventual, severitate excesivă.
Fără dinţi, fără piper
Dispariţia lui Herea din dispozitivul Rapidului a schimbat aspectul jocului în partea a doua. Oaspeţii au făcut pasul în apoi, în timp ce Dinamo s-a desfăcut în primele minute ale reprizei a doua ca un paianjen de toamnă în jurul careului giuleştenilor. În acelaşi timp însă, fie şi în inferioritate numerică, Rapid a căutat în permanenţă şarja fatală. Mai mult, au fost şi minute bune în care giuleştenii au reuşit să atace de parcă nu se acordase niciun cartonaş roşu.
În fine, intrarea lui Roman a crescut un pic incisivitatea echipei lui Răzvan Lucescu, dar nu îndeajuns de mult încât să sensibilizeze tabela de marcaj. De partea cealaltă, Dănciulescu a ratat şi el două bune ocazii, dar nu a reuşit să îndepărteze senzaţia că a fost un derby cu şanse mari de a intra în topul celor mai urâte meciuri de acest gen.
CLICK AICI PENTRU
