Motto: „First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win.” (La început te vor ignora, apoi vor râde de tine, apoi se vor lupta împotriva ta, iar apoi vei învinge) Gandhi
Văzând de-a lungul anilor virulenţa şi violenţa de limbaj ale multora dintre cei care aleg să mă atace la persoană pentru opiniile mele, am considerat nimerit să colecţionez astfel de reacţii, să reflectez asupra lor şi să le consacru o analiză. Materialul de faţă este un început al acesteia… Am strâns atât de multe insulte la adresa mea încât aș putea scrie o carte cu sute de pagini cu exemple… Evident că nu sunt doar eu ţintă a unor astfel de atacuri… Internetul e plin de așa ceva… Tema merită însă atenție pentru că nu e vorba de reacții sporadice și disparate, ci de o atitudine larg împărtășită…
Mărturisesc că, atunci când am fost pus în faţa unor atacuri absurde pentru prima dată, în 1998, am simţit o oarecare strângere de inimă o zi, două… Dar am mers mai departe indiferent de situația cu care m-am confruntat. Violența reacțiilor împotriva mea era șocantă. La acea vreme încă îmi închipuiam că oamenii chiar caută, în general, dialogul și că e doar o chestiune de dezbatere onestă ca să fie găsită o cale comună de rezolvare a unui diferend. A fost însă prima mea confruntare directă cu fundamentalismul și intoleranța… Atunci am protestat, student la Filosofie fiind, alături de câţiva colegi, împotriva încercărilor de confesionalizare a Universităţii Bucureşti şi construcţiei unei biserici ortodoxe în spaţiul universitar lucru care ar fi alterat neutralitatea acestei prestigioase instituţii de învăţământ. Cei de la Liga Studenţilor îndeosebi dar şi cei de la Asociaţia Studenţilor Creştin Ortodocşi au reacţionat foarte agresiv încercând să pună asupra noastră stigmatul care, în imaginarul lor, făcea o asociere cu răul absolut. Au umplut sediul Facul
