Copiii timizi sau indispuşi ar putea fi diagnosticaţi cu afecţiuni mentale şi ar trebui trataţi cu medicamente precum Prozac, avertizează specialiştii în psihologia pediatrică. Noile ghiduri de practică psihiatrică, care vor intra în vigoare din 2013 în SUA şi cel mai probabil şi în Marea Britanie, încadrează comportamente precum timiditatea copiilor în categoria tulburărilor psihiatrice de tip anxios.

Experţii în psihologie atrag atenţia că astfel de diagnostice sunt periculoase, mai ales în rândul copiilor, informează Daily Mail. Timiditatea sau tristeţea ţin mai mult de personalitatea copiilor şi nu ar trebui tratate cu medicamente, pentru că ele nu reprezintă tulburări psihice.

Specialiştii în psihologia copilului din Marea Britanie se tem că un copil timid ar putea fi diagnosticat cu boli mintale, precum anxietatea socială. Acelaşi diagnostic ar putea fi aplicat şi în cazul micuţilor care nu se supun regulilor sau care sunt obraznici.

Aceste comportamente, tipice copiilor, se pot corectează cu ajutorul terapiilor comportamentale, dar în niciun caz cu medicamente precum Prozac sau Ritalin, fără să se ţină cont de eventualele efecte negative asupra minorilor. Ritalin este deja folosit la copiii diagnosticaţi cu deficit de atenţie.

"Componente care ţin de personalitate nu pot fi considerate tulburări mintale şi nu este necesară tratarea cu medicamente", explică Kate Fallon, de la Association of Educational Psychologists. Potrivit specialistei, este o problemă comună ca la serbări copiii să se emoţioneze, să plângă sau să refuze să vorbească, dar aceste manifestări nu persistă şi în viaţa de adult, deci nu pot fi considerate simptome de anxietate socială.

Copiii timizi sau indispuşi ar putea fi diagnosticaţi cu afecţiuni mentale şi ar trebui trataţi cu medicamente precum Prozac, avertizează specialiştii în psihologia pediatrică. Noile g