Cei mai multi dintre noi stim ca hreanul este o radacina alba, carnoasa, iute si aromata pe care, de regula, o folosim tomna, ca ingredient la prepararea muraturilor si la salate, simpla sau in combinatie, mai ales cu sfecla rosie, langa friptura de miel sau de porc.
Denumit stiintific armoracia rusticana, hreanul, cunoscut popular si sub denumirea de "plosca ciobanului" ori "patrunjel de camp", este o planta originara din estul Europei, folosita si in medicina naturista pentru calitatile sale terapeutice.
Radacina de hrean are proprietati antibiotice, antiinflamatoare si afrodisiace. In cantitati mici, hreanul se recomanda si pentru stimularea poftei de mancare. Radacina de hrean contine foarte multa vitamina C si minerale precum fier, potasiu, calciu si magneziu.
Mirosul intepator al radacinii se datoreaza sulfurii de alil, o substanta care se gaseste din belsug si in usturoi si ceapa. Durerile de cap pot fi indepartate cu ajutorul unor comprese din frunze proaspete de hrean.
Hreanul, un foarte vechi remediu popular cunoscut la noi inca de pe vremea dacilor, poate vindeca bronsitele, sinuzitele, paradontoza, reumatismul, anemia, gripa si racelile. Din radacina de hrean sau frunze se obtin mai multe preparate cum ar fi tinctura, otetul de hrean, faina de hrean sau cataplasmele cu hrean.
Radacinile de hrean se recolteaza toamna si se pastreaza pana-n primavara ingropate in nisip, intr-un loc intunecos si rece. Un preparat comun din hrean este hreanul in otet. Intr-un borcan de un sfert de kg se rade o radacina de hrean peste care se adauga cateva lingurite de miere si se torna otet pana sus. Se astupa si se lasa la macerat macat sapte zile. Preparatul poate fi consumat inainte de masa, ca stimulent, iar lichidul se poate folosi si extern ca tonic si refortifiant al pielii, prin tamponari usoare. Persoanele c
