De câţiva ani, unii lideri aşa-zişi conservatori din Italia, Franţa, Germania şi Spania se joacă electoral cu strigoii naţionalismului, xenofobiei şi populismului. De suferit are statul de drept.

Cetăţeni români trăind de decenii în Europa sunt nevoiţi să se disculpe pentru faptul că s-au născut în România ori au trăit în această ţară, dar au ales „zona libertăţii", încă înainte de 1989, solicitând să nu fie identificaţi cu românii care circulă azi prin Europa.Vă mai amintiţi episodul când românilor nu li se permitea să intre în Spania şi, adunaţi la graniţa franco-spaniolă, au fost îmbarcaţi în autocare şi conduşi prin toată Europa, străjuiţi de maşinile poliţiei cu girofaruri, până la frontiera cu România?

Era doar cu puţină vreme înainte de aderarea oficială a României la Uniunea Europeană! Dar despre celebrul "episod Mailat", la scurt timp după ce ţara noastră devenise membru de drept al Uniunii? Atunci, demnitari şi jurnalişti italieni au lansat sentinţe care pretindeau a defini caracteristicile morale ale românilor, cerând chiar Comisiei Europene să reacţioneze în maniera în care ­s-au exprimat respectivele autorităţi de la Roma! Iar mai nou, Monsieur le ministre Guéant, deţinătorul portofoliului Internelor şi loialist manifest al preşedintelui Republicii Franceze, a lansat o cruciadă de apărare a "celui mai frumos bulevard din lume"(Champs-Elysées) "contra delincvenţei româneşti".

Ce au în comun aceste întâmplări? În primul rând, situarea românilor în nişte stereotipii de imagine internaţională, fără ca autorităţile de la Bucureşti să schiţeze vreun gest că i-ar reprezenta pe românii pe care pretind că-i guvernează! Adică să îndrepte, prin instrumentele şi metodele statului de drept, ceea ce-i de îndreptat şi să propună interacţiuni corecte şi credibile pentru poziţionarea identităţii româneşti în conexiunea diversităţilor naţionale şi identit