Felul în care un părinte îşi construieşte relaţia cu copilul poate face diferenţa între o bătrâneţe fără sprijin şi una liniştită, alături de nepoţi. Din primii ani de viaţă, copilului nu trebuie să-i lipsească dragostea, comunicarea şi încurajarea. Totuşi, spun specialiştii, o „reţetă“ sigură pentru o educaţie fără cusur nu există.

A fi părinte nu este o meserie uşoară, însă roadele unei bune educaţii îi va face pe copii să nu uite niciodată care le sunt rădăcinile. Părinţii care îşi abandonează copiii atunci când divorţează sau cei care îi lasă în grija altor persoane ar putea avea surprize când vor ajunge la bătrâneţe. Pentru unii, azilul ar putea fi cea mai sigură variantă, însă alţii se pot „trezi" că nu are cine să le ofere un pahar cu apă. Totul depinde de valorile pe care familia le transmite copilului.

Importanţa celor „şapte ani de-acasă" se va resimţi atât în societate, cât şi în relaţia părinte-copil. Specialiştii trag un semnal de alarmă şi reclamă că există copii care ajung la şcoală fără să-şi ştie numele complet sau adresa pentru că adulţii nu şi-au petrecut suficient timp cu ei ca să-i înveţe lucruri elementare. În societatea de azi, răsfăţul poate trece barierele bunul simţ, milităria nu se mai poate „da jos din pod" atât de repede, iar consecinţele se vor simţi pe toate planurile.„Părinţii au o influenţă majoră în creşterea şi dezvoltarea copiilor. Cei mici au nevoie de susţinere, îngrijire, hrană. Pe lângă aceste nevoi, copilul îşi doreşte să aibă parte de înţelegere, acceptare, respect, dragoste şi afecţiune din partea părinţilor sau a persoanelor care-l îngrijesc", a explicat psihoterapeutul Doina Grasu.

Un alt lucru esenţial în creşterea copilului este ca cel mic să se simtă valoros, să fie lăudat, apreciat, încurajat să ia iniţiativa. Importantă este şi înţelegerea pe care părinţii trebuie să o arate faţă de greşe