De fiecare dată, fără nicio pauză, hienele se îngrămădesc în curţi. Se aşează în faţa microfoanelor şi îşi aştern pe faţă o mască a îngrijorării şi a interesului.

În gheare ţin bileţelul scris de un valet, de pe care, cu greu, varsă câteva fraze fără cap şi coadă. De regulă sunt fie despre „câte am făcut eu pentru voi“, fie despre „ce nu au făcut ceilalţi“ din haitele rivale.

De fiecare dată începutul anului şcolar le este furat elevilor, părinţilor şi profesorilor de acest grup de indivizi ce îşi spun politicieni. Cu discursurile lor de doi bani, care nu au nicio legătură cinstită cu educaţia, transformă începuturile de toamnă într-o fanfaronadă politică. Şi să nu vă închipuiţi că merg la orice şcoală. Se îngrămădesc doar la acelea care arată cât de cât bine. Acolo unde există o bancă bună, o tablă nouă, o toaletă decentă şi performanţă.

Multe dintre aceste mutre care se avântă în a explica cât de importantă este şcoala pentru ei ştiu foarte bine ce urmăresc. Căci dincolo de vrăjeala politică, care din păcate mai merge încă la mulţi dintre noi, şcoala a fost şi va rămâne o vacă bună de muls. A început un nou an. Poate că o „nouă generaţie de rataţi“, aşa cum le place unora să spună mângâindu-se pe cap, se pregăteşte de un alt eşec. Dar dincolo de manuale, de ore, profesori, părinţi şi copii, a început un nou an de jaf. Căci cum altfel să numeşti nesimţirea? În fiecare judeţ sunt în acest moment zeci de şcoli unde s-au băgat sute de mii de euro în centrale termice şi nu s-au găsit bani pentru câteva calorifere şi ţevi. Sunt sute de şcoli dotate cu trei-patru copiatoare de ultimă generaţie, foarte scumpe, ce zac nefolosite. Fie din lipsă de toner, fie din simplul fapt că nu e nevoie de ele.

Sunt sute de şcoli abia terminate, cu termopane prin care intră vântul. Sunt sute de şcoli care stau să se dărâme, dar cărora le-au fost construite gru