Antonello Biagini este profesor de istorie având ca domeniu de specializare Europa Orientală şi îşi desfăşoară activitatea la Universitatea Sapienza din Roma unde deţine funcţia de prorector. Biagini s-a aflat la acest sfârşit de săptămână la Universitatea „Petru Maior” din Târgu-Mureş unde a participat la Conferinţa „Risorgimento italian şi mişcările naţionale din Europa. De la modelul italian la realitatea Europei central-orientale”. Biagini a stat de vorbă cu noi despre istoricul relaţiilor italiano-române, dar şi despre profunda criză a clasei politice actuale.

Reporter: De ce o conferinţă despre Risorgimentul italian?

Antonello Biagini: Ne aflăm astăzi aici pentru că, de mulţi ani, colaborăm cu istoricii de la această universitate şi de la alte universităţi din România, pe teme de interes comun. Am dezvoltat împreună atât proiecte de cercetare cât şi teme de dezbatere. Lucrările noastre privesc asemănările dintre istoria Italiei şi istoria României, dar şi diferenţele dintre cele două state care au apărut de-a lungul timpului. Ideea de a vorbi despre „Risorgimento” s-a născut datorită faptului că în Italia marcăm anul acesta 150 de ani de la unitatea Italiei, a fost un an care ne-a găsit pe toţi preocupaţi de semnificaţia acestui momen, deci nu numai a-l celebra ci şi a reflecta asupra a ceea ce înseamnă unificarea. Din acest punct de vedere există multe puncte comune, pentru că în momentul în care Italia devine un soi de lider al mişcării de eliberare naţională, trebuie să vedem, alături de colegii noştri de aici, să analizăm modul în care ideile republicane s-au răspândit în întreaga Europă. Tema este importantă pentru că ceea ce studiem este practic dreptul popoarelor de a avea un stat naţional. Dreptul subiectiv al popoarelor, care mai apoi este şi dreptul subiectiv al fiecărui individ de a trăi într-o comunitate în care să se poată recunoaşt