Valeriana, denumita popular odolean, iarba pisicii sau gusa porumbelului, creste spontan de la campie pana in zona muntoasa, prin fanete, prin fanete, locuri umede, pe valea raurilor, la marginea padurilor, tufisuri, prin zavoiae. Infloreste din mai pana in septembrie.
In scop medicinal, de la valeriana se foloseste radacina care se scoate din pamant cu cazmaua, de pe la sfarsitul lunii septembrie, cand partea aeriana a plantei incepe sa se vestejeasca.
Despre valeriana se spune ca, datorita efectelor sale terapeutice, ar fi cea mai folosita planta medicinala din lume, folosita in tratarea tulburarilor emotionale, precum si a bolilor fizice asociate lor. Fiind extrem de cautata in aceste vremuri care stau sub semnul stresului si al tensiunii, pentru terapie nu sunt nici pe departe suficiente cantitatile de valeriana din flora spontana, motiv pentru care se cultiva pe suprafete mari, chiar si la noi in tara.
Intern, fitoterapeutii recomanda valeriana in insomnii, in cazul persoanelor depresive sau apasate de obsesii, in nevroze, angoase si ticuri, palpitatii, tuse nervoasa, crize astmatice, sciatica, ameteli, migrene, sughit, febra intermitenta, viermi intestinali, hipertensiune, palpitatii si boli cronice de piele.
Planta poate fi folosita cu succes sub forma de infuzie, pulbere si tinctura ce poate fi preparata si in casa. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de radacina adaugata intr-o cana de apa. Planta se tine in apa timp de trei ore, apoi se pune la foc. Dupa trei, patru clocote, ceaiul se ia de pe foc, se strecoara si se bea cald, in timp, cu inghitituri mici. Se pot consuma doua, trei cani pe zi.
Pulberea de valeriana se obtine din radacina bine uscata si maruntita, macinata prin rasnita electrica de cafea. Se rasneste atat cat se consuma in doua saptamani, perioada dupa care planta isi pierde propri
