Actorul şi regizorul transnistrean a parcurs un drum greu până să fie remarcat de marile nume ale cinematografiei.
Născut acum jumătate de secol într-o familie de ţărani simpli din Doroţcania, Transnistria, ultimul sat românesc de la graniţa cu Ucraina, Ion Sapdaru nu a avut o viaţă uşoară. Cel mai mare din cei zece copii ai familiei s-a izbit de mic de greutăţile vieţii. A muncit mult, dar a ştiut să îşi găsească timp să-şi dezvolte şi latura artistică. Citea orice găsea la biblioteca din sat şi a studiat vioara la insistenţele tatălui său. A dedicat viorii şase ani, deşi nu i-a plăcut o clipă.
A fugit de acasă pentru studii de actorie
A cântat în orchestra de muzică populară a şcolii şi era învăţat cu scena. Tot actoria însă îl fascina. În clasa a VIII-a, când era şef al cercului dramatic al şcolii, a regizat prima piesă, „Piatra din casă“. La terminarea clasei a X-a, a fugit de acasă pentru a studia actoria la Chişinău. Tatăl îl vedea un inginer agronom de frunte în sat. Mama îi înţelegea trăirile artistice şi l-a susţinut. „Din Doroţcaia am plecat la ocazie cu un camion, fără ştirea tatei, care mă vedea un bun gospodar care creşte vaci multe şi este respectat în sat. Nu înţelegea de ce trebuie să studiez patru ani ca să mă strâmb pe scenă. Zicea: «Eu beau un pahar şi mă strâmb cum vrei tu şi fără carte»“, a mai spus actorul.
Admiterea la Facultatea de Teatru din Chişinău i-a schimbat viaţa. Primul rol l-a făcut să înţeleagă magia scenei. „Aveam un monolog scurt. Sala a tăcut brusc şi mi-am dat seama că toţi mă ascultau. Atunci am înţeles forţa teatrului“, a spus Ion Sapdaru, care a urmat apoi cursurile Facultăţii de film din Moscova şi a început să pătrundă în lumea artistică. Imediat după Revoluţie a ajuns în România, a predat actoria şi regia studenţilor din Iaşi, a fost implicat în zeci de proiecte artistice. În 1996 a
