„Coajă", „centaur" sau „panacot" sunt doar câteva cuvinte-cheie din dicţionarul şuţilor din Bucureşti. Hoţii de buzunare comunică prin coduri pentru a nu fi înţeleşi de potenţialele victime, numărul furturilor ajungând în prima parte a acestui an la 547.

Găinarii din „garda veche" şi-au dezvoltat propriul vocabular pentru a putea comunica între ei fără să se dea de gol când fură într-un loc aglomerat. Ei acţionează în grup şi preferă să dea lovituri în astfel de zone cu foarte multă lume, unde se pot apropia de victimele lor, fără să dea de bănuit.

„În general, fură în autobuze, tramvaie sau în pieţe precum Obor sau Sudului. Le place că aici sunt multe persoane în jur şi astfel au un motiv să stea lipiţi de cei pe care îi fură", susţine şeful Serviciului de Investigaţii Criminale (SIC) de la Poliţia Capitalei, comisarul-şef Constantin Stoian. Acesta spune că tocmai din această cauză şuţii şi-au format propriul argou de termeni pe care îi folosesc atunci când sunt „în misiune".

„Cu scafa-n coajă", ca să ia toate „lămâile"

Un cuvânt foarte utilizat este „coajă" care înseamnă portofel, cea mai râvnită pradă a şuţilor, de unde aceştia speră să culeagă „lămâile", care înseamnă banii. Asta, dacă vorbesc despre bancnote mari. Dacă avem de-a face doar cu mărunţiş, atunci vorbim despre „pleavă".

Dar şi cuvântul „ploscă" face parte din familia de vorbe preferate de şuţi. Termenul nu are nimic în comun cu sensul său propriu, ci înseamnă geantă. „Scafă" înseamnă mână, „spital" se traduce prin palton, „panacot" - mijloc de transport, iar „centaur" - cetăţean străin. Hoţii au un cuvânt chiar şi pentru ceas, căruia îi spun „moară", marfă care nu este de lepădat atunci când şuţii sunt pe teren.

Oamenii legii susţin că furturile din buzunar (aici fiind incluse şi furturile de genţi sau alte obiecte la îndemână) au crescut în primul semestru al acest