The Guardian, Londra: Posibilitatea intrării în incapacitate de plată a Greciei a adus aroganta şi trufaşa Uniunea Europeană la un punct de cotitură. Trebuie să ne aşteptăm la o întoarcere la o dimensiune naţională, scrie un editorialist britanic.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Poate că m-am înşelat. Am crezut că guvernele Europei vor cheltui orice sumă de bani şi vor impune oricâte măsuri de austeritate pentru a salva oricâte bănci de la nesăbuinţa şi nebunia lor. Toate băncile erau prea mari pentru a cădea. Nicio datorie nu era prea mare pentru a nu o salva. Europa era în plasa bancherilor.

Totuşi, acum, ceea ce era de negândit ar putea fi imposibil de evitat. Preoţii zonei euro se întreabă dintr-o dată “când, nu dacă” va intra Grecia în faliment. Grecii înşişi par să privească devalorizarea ca pe o disciplină mai puţin dureroasă decât austeritatea impusă de stat, şi probabil au dreptate. Ieşirea lor din zona euro ar fi un moment cu adevărat seismic, cerând restructurarea datoriilor şi monede posibile la periferia zonei euro, în Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania şi Italia. Ar fi drastic, dar cum a fost prezis încă de la Tratatul de la Maastricht din 1992, cu greu poate fi spus că e şi inimaginabil.

Alaric nu este la porţile Romei

În acest moment “pro-europenii” trebuie să înceteze să mai vorbească prostii. Alaric nu este la porţile Romei. Napoleon nu s-a întors din Elba. Tot ceea ce se poate întâmpla este ca democraţiile Europei, ignorate, distorsionate şi corupte de un sfert de secol de oligarhii de la Bruxelles, să iasă cu greutate din umbra locului unde s-a născut democraţia, Acropolis. Pentru toţi scepticii marilor federaţii, ai alianţelor poleite şi ai mafiei de lux care au luat naştere în epoca unei Europe de mare clasă, acesta ar putea fi un moment de maximă bucuri