Nu pe presedintele Traian Basescu. Ci pe liderul politic informal al partidului, pe Zeus, cel in fata caruia acum niste ani democratii nici nu indrazneau sa sufle, pe cel care ii irita constant cu tot felul de critici si indemnuri inaccetabile la reforma de toate felurile. Si i le-au trimis pe toate inapoi in plina figura, impachetate in solicitarea de revocare a lui Sebastian Lazaroiu.

Daca ministrul Muncii ar fi demisionat as fi putut crede ca nu l-a mai vrut insusi presedintele sau as fi incercat sa inteleg vreo strategie a gestului, cum a fost in cazul demisiei de la Cotroceni. Dar ministrul Muncii a fost demis, adica dat afara, concediat, o miscare ostila, radicala, ce nu lasa loc pentru ipoteze amiabile.

N-am crezut nicio clipa, si am scris din chiar acel moment, ca demisia fostului consilier prezidential a avut ceva de-a face cu declaratiile referitoare la UDMR, care au premers-o. Dupa o inclazire indelungata, cu analize incitante, inclusiv aceea referitoare la Alba ca Zapada, dl. Lazaroiu a fost trimis de Traian Basescu in teren. El a devenit, in primul rand purtatorul de mesaj prezidental in Executiv, in locul controversatei Elena Udrea, si urma sa devina, probabil, unul dintre liderii care sa constituie Miscarea Populara. N-as exclude ca Traian Basescu sa fi avut chiar planuri mai mari, inclusiv in perspectiva lui 2014, pentru fostul sau consilier.

Declaratiile foarte politice ale lui Sebatian Lazaroiu, suprinzatoare pentru un ministru apolitic, erau completari ale mesajelor prezidentiale si pledoarii pentru cele mai importante proiecte prezidentiale, in frunte cu regionalizarea, adevarat condur al Albei ca Zapada, mosita de fostul minsitru al Muncii. Chiar si declaratiile pentru care a primit cartonasul rosu de la PDL erau tot o continuare a celor facute de presedinte in fata tinerilor PDL cand le-a cerut greilor partidu