Una dintre temele care mă preocupa se referă la cât de mult Real Politik este în relaţiile dintre statele Uniunii Europene. Cat este întrajutorare pentru dezvoltare, politici comune, construcţia unei UNIUNI de state durabilă în timp care să ofere umanităţii un model de dezvoltare şi cât este business, afaceri netransparente pe care state mai puternice le fac pe seama celor care vor să intre în club.
Până acum am cumpărat fregate din Marea Britanie, am asfaltat cu companii franţuzeşti şi italiene şi era cât pe ce să modernizăm centrala nucleară de la Cernavodă cu tehnologie mai scumpă, franţuzească (incompatibilă) în loc de tehnologie canadiană, compatibilă, deci mai ieftină. Noroc că ne-am prins la timp ca nu ne vor primi în Schengen. Dar între timp ne securizasem graniţele cu tehnologie nemţească şi franţuzească, un contract gras către EADS cu bani europeni şi de la bugetul naţional.
Ecuația Olandeză este una complicată pentru noi. Olandezii, prin Ministerul lor de Externe au fost unii dintre principalii donatori în pentru România în perioada de preaderare. Programele MATRA ofereau prin intermediul ambasadei lor sume consistente pentru diferite programe de dezvoltare. Unele ţineau de agenda noastră, altele de agenda lor.
Olanda, unul dintre cele mai liberale şi tolerante state din lume (de la moravuri şi până la economie) s-a schimbat brusc. Doza mare de multiculturalism pe care a luat-o (şi pe care a prescris-o şi altora) i-a întors stomacul pe dos iar Olanda nu mai este aşa cum o ştiam noi, este ea însăşi pe dos.
Politica lor externă (datorită constituţiei) este dictată de Parlament.
Partij voor de Vrijheid (Partidul pentru Libertate) este un partid nou (din 2005), uşor antisistem, eurosceptic şi care s-a poziţionat pe locul trei la ultimele alegeri. Discursul anti-imigraţie şi xenofob îi vor asigura şi pe viitor succesul. Guvernul es
