În toamna anului trecut, Legea Micii Reforme a introdus în legislaţia românească instituţia divorţului "notarial" sau la ofiţerul de stare civilă. Noul Cod civil păstrează această instituţie pe care o reglementează mai detaliat. Astfel, conform articolului 375 al Noului Cod Civil, dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau din aria ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.
Spre deosebire de legislaţia actuală, după 1 octombrie 2011, divorţul prin acordul soţilor va putea fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor.
Ca atare, după intrarea în vigoare a codului nu va mai fi nevoie de un proces de divorţ în situaţia în care există copii minori rezultaţi din căsătorie, putându-se recurge la divorţul "notarial" dacă există "bună înţelegere" între foştii soţi. Cererea de divorţ se depune de către soţi, împreună. Ofiţerul de stare civilă sau notarul public înregistrează cererea şi le acordă un termen de reflecţie de 30 de zile. La expirarea acestui termen, soţii se prezintă personal, iar ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în a
