Din 1950, Nicolae Ceauşescu a fost scos de la Ministerul Agriculturii şi trimis la Ministerul Apărării, ca adjunct al lui Bodnăraş. Până în 1952, Nicolae Ceauşescu părea că a pierdut contactul cu organele importante ale PMR şi a rămas doar supleant în CC. S-a temut, oare, că apune steaua lui?

Până în 1950, Ceauşescu a lucrat în Ministerul Agriculturii, ca adjunct al ministrului şi membru al Comisiei Agrare, responsabilă cu organizarea campaniei de colectivizare. Se pare că nu s-a ridicat la înălţimea „măreţelor sarcini" ce revenea agriculturii, după cum reiese dintr-o şedinţă a Secretariatului CC, din 9 martie 1950. „Slab la organizare" a fost concluzia organului de conducere al partidului. I s-a găsit însă loc la Ministerul Apărării Naţionale, ca adjunct al ministrului Emil Bodnăraş. Pe „linie de partid", Ceauşescu a rămas supleant al CC (1948-1952).

Reorganizarea PMR

În anul în care Ceauşescu a fost trimis la Armată, în PMR s-au petrecut schimbări importante. După a V-a Plenară (23-24 ianuarie 1950), pe lângă organele de conducere ale partidului - Secretariatul şi Biroul Politic (BP) - a apărut un al treilea mecanism, Biroul Organizatoric (BO). Mai citeste: Ana Pauker, «un boa constrictor care tocmai fusese hrănit» Ana Pauker: „Îi pot telefona lui Stalin oricând doresc“ Cum făcea Ana Pauker legea în fotbalul de la noi in 1945

Puterea de decizie era concentrată în Secretariatul CC. Şapte activişti făceau parte din acest grup de conducere: Gh. Gheorghiu-Dej (secretar general), Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Lothar Rădăceanu, Alexandru Moghioroş şi Iosif Chişinevschi. Ultimii doi au fost cooptaţi la iniţiativa lui Gheorghiu-Dej.

În BO, celor şase secretari ai CC, li s-au alăturat alţi activişti: Gheorghe Apostol, Petre Borilă, Avram Bunaciu, Chivu Stoica, Miron Constantinescu, Constanţa Crăciun, Alexandru Drăghici, Gheorghe F