Patru din zece profesori tineri plănuiesc să plece din învăţământ, fie pentru o altă meserie, fie pentru a-şi încerca norocul în străinătate. Cu o resursă umană din ce în ce mai îmbătrânită şi cu prea puţini tineri care să se îndrepte către catedră, şcoala românească riscă să intre în colaps.

Nimic altceva decât pasiunea nu-i ţine la catedră. Cu un salariu de 490 de lei anul trecut şi 600 în acest an, cu doi copii acasă şi un soţ care şi-a pierdut recent locul de muncă, Constanţa Pîntea se gândeşte serios în ce măsură va mai putea să rămână la catedră. Este educatoare la o grădiniţă din sectorul 3 al Capitalei, la grupa mică, de 30 de pitici. „Când copilul îmi cere seara de mâncare, ce să-i spun? Cum să mă duc eu a doua zi cu mintea limpede la grădiniţă şi să modelez caractere?", spune femeia. În plus, de multe ori educatoarele trebuie să suplinească absenţa personalului de îngrijire. „Toţi pleacă, rând pe rând. Eu în fiecare zi trebuie să ajut şi la aranjarea paturilor, şi la servirea mesei copiilor. Noi practic ne dublăm sau ne triplăm munca", explică femeia. Ca să poată supravieţui, încă apelează la părinţi, care împart pensia cu tânăra familie. Mulţumirile primite de la copii şi părinţi este una din puţinele sale satisfacţii. „Mi-am dorit să fiu educatoare, iubesc această meserie, am îmbrăţişat-o cu tot sufletul. Încerc să-i educ pe prichindeii de la grădiniţă ca pe propriii mei copii", mai spune Constanţa Pîntea.

„Domnul Trandafir", mai sărac ca un şofer de TIR

Daniel Costache este învăţător în Ploieşti şi trăieşte din 725 de lei pe lună. „Mi-e ruşine să-i spun unui şofer de TIR că eu iau şapte milioane şi el să-mi spună că ia nouă. Am studii superioare, dar nu sunt luate în calcul la salariu, pentru că nu sunt de specialitate. Îmi caut serios de lucru în altă parte", spune tânărul.

În urmă cu un an, când făcea şi naveta la o şcoală de la