Datorita proprietatilor sale curative, urzica se bucura de multa apreciere inca din antichitate, desi nu este o planta prietenoasa. Urzica este de mare folos in anemii si alte boli grave ale sangelui si, in asociere cu alte plante medicinale, este folosita cu rezultate bune si in leucemie. Persoanelor care sufera de alergii li se recomanda sa bea ceai de urzica o perioada de timp mai indelungata.
Urzica anihileaza predispozitia la raceli si combate reumatismul, scade tensiunea, usureaza procesul de urinare la barbati, cand prostata este inflamata, scade nivelul glicemiei, ajuta organismul sa elimine acidul uric, fiind un excelent diuretic, vindeca bolile si inflamatiile cailor urinare, precum si retentia de urina patalogica.
Primavara, cand sunt fragede, frunzele fierte de urzici pot fi mancate ca orice leguma. Planta este bogata in vitamina C, asa ca apa in care au fiert poate fi consumata in loc de ceaiul obisnuit de urzici. Bine uscate si maruntite, urzicile pot fi pastrate si folosite ca adaos la mancare pentru vitaminizare, mineralizare si intarirea organismului.
In scop terapeutic, de la urzica se foloseste totul: radacina, care poate fi scoasa din pamant primavara si toamna, tulpina, frunzele si florile. Urzica poate fi folosita sub forma de infuzie si tinctura.
Ceaiul de urzica se prepara prin oparire. Peste o lingurita cu varf de planta se toarna o cana de apa clocotita, se lasa sa se infuzeze, se strecoara si se bea neindulcit. Cura cu ceai de urzici se face pe o perioada de mai multe saptamani in litiaza renala si biliara, diabet, guta, retentie de lichide in organism, bronsita, metroragii, hemoragii, dismenoree, diaree, hemoroizi. Se pot bea pana la patru cani de ceai pe zi.
Tinctura de urzici se poate prepara acasa din radacinile scoase din pamant primavara sau toamna. Radacinile se spala bine c
