Până în 2008, Sorin Oprescu îşi încercase de două ori norocul în alegerile pentru Primăria Capitalei. Susţinut de PSD, doctorul eşuase în 1998 în faţa lui Viorel Lis şi în 2000, cu o diferenţă infimă, în faţa lui Traian Băsescu. Tutela unor personaje hulite de electoratul bucureştean, precum Ion Iliescu sau Adrian Năstase, i-a fost fatală.

Însă a treia candidatura i-a ieşit. A ştiut să mediatizeze refuzul PSD-ului de a-l nominaliza şi, apoi, a făcut turul televiziunilor cu decizia de a demisiona din partidul condus pe atunci de Mircea Geoană. La început, adversarii din PDL nu au făcut decât să ironizeze mutarea, pe care au catalogat-o drept praf în ochii electoratului. Nu au considerat însă necesar să accentueze acest mesaj. Îl nominalizaeră deja pe Vasile Blaga pentru Primăria Capitalei, iar primele sondaje îl dădeau favorit pe candidatul lor.

Buletinul lui Blaga şi semnăturile lui Oprescu

Numai că tabăra lui Oprescu a ştiut să speculeze faptul că Vasile Blaga abia îşi făcuse buletin de Bucureşti. De partea cealalaltă, PDL-ul a asistat complezent la scandalul semnăturilor strânse de Oprescu pentru validarea candidaturii. Faptul că Tribunalul Bucureşti a schimbat decizia iniţială a Biroului Electoral Municipal şi l-a lăsat pe doctor să candideze a fost promovat de Sorin Oprescu ca pe o victorie personală împotriva sistemului. Din nou, televiziunile au duduit.

Autostrada suspendată, raza şi diametrul

Nici măcar atunci când proaspătul independent a venit cu propunerea unei "autostrăzi suspendate" - taxată de o parte a presei ca ilară - Vasile Blaga şi ai lui nu au ştiut să puncteze. Oprescu apărea ca un candidat răsculat, extrovertit şi pus pe fapte mari, în timp ce Blaga tăcea superior şi, atunci când vorbea, o făcea greoi. Chiar şi aşa, ar fi putut să aibă câştig de cauză dacă ar fi atacat punctele vulnerabile ale lui Oprescu - relaţia