Ca istoric, nu pot să nu mă gândesc, în aceste zile, la epoca de aur a Spaniei când, sosit în faţa maiestăţilor lor preacatolice, genovezul Columb le-a promis o Lume Nouă, dar şi noi resurse (căci alungarea evreilor spanioli de către Inchiziţie a avut consecinţe economice măcar la fel de păguboase precum avea să înregistreze alungarea protestanţilor din Franţa lui Ludovic al XIV-lea).

Suntem, aşadar, la curtea „spaniolă" de la Bucureşti, şi prin sălile Cotrocenilor tocmai a mai trecut o dată, niţel cam exasperat, cristoforcolumbul de la Gabriel Resources, întrebând, încă politicos - dar ferm, nenicule! - „Îi dăm drumul cu Roşia Montană, sau mai pierdem timp, bani şi bună dispoziţie?"... Maiestatea Sa băsesciană, ce să facă? A urcat în elicopter şi, cu mânuţa proprie, a „tras în chip" (cum zic unii pe la noi, prin Ardeal) peisajul de dedesubt, dezvăluind, domne, lumii ce poluare a distrus munţişorii din împrejurimi.

Am văzut şi eu pozele: vegetaţie, înălţimi, şi apoi o zonă gălbuie, piatră sterilă, urâţenie... Nimic de zis. El Presidente are mână de fotograf, n-ai ce-i face.

Pe de altă parte, hăituit domol la TV de întrebările a trei - trei! - jurnalişti agreaţi, în costume becaliene, cu cravate impecabile, de doi şi un sfert, Întâiul Stătător a mai luminat o dată telespectatorul, printre detaliile valorizante despre relaţia cu americanii, cum e treaba cu Roşia Montană. Nu doar că e poluare şi trebuie făcut totul pentru a o înlătura - discursul ecologist al lui Iliescu i-a adus, odinioară, fix cu douăzeci de ani în urmă, pe mineri în Piaţa Universităţii din Capitală, să refacă, săracii, răsadurile de flori călcate în picioare de manifestanţi şi greviştii foamei... -, dar crearea locurilor de muncă pentru aproximativ 500.000 de români, care, acum, stau pe la casele lor ca simpli consumatori de penurie, ar modifica un pic, cât de cât, peisajul şomaju