Ţine pasul cu gusturile şi cu orientările melomanului de azi Festivalul "Enescu"! Ştie, aşadar, să includă în monumentalu-i program tot ce este actual şi cerut pe scenele sau în colecţiile de pretutindeni, nu doar clasică pură, ci şi minimalism, postmodernism şi, ceea ce ne priveşte aici, world music. Conceptul acesta de world music se vrea mult mai mult decît folk sau muzică pur tradiţională de ici sau de colo, fiind o muzică elevată, cultă, cernută prin şcoli înalte, care se bazează pe tradiţia de la obîrşia autorilor, dar şi pe tot ceea ce aceştia au acumulat în studiouri şi în concerte. Trigon, la noi, dinastia Shankar, în India, Mari Boine, în Laponia. Muzică valoroasă, de adăugat în raftul de acasă.

DE ACELASI AUTOR Semeţia gravă a Draculei "În absența diversității, nu sînt posibile nici viața, nici cultura" - interviu cu Anouar BRAHEM Miniona, furtunoasa divă a pianului Sunete alese gătite la Naţional Între cei ce ni se relevă în cadrul festivalului avem multe şi arzătoare motive să îl aşteptăm cu hotărîtă nerăbdare şi pătimaşă dorinţă pe Dhafer. Da, deja-foarte-faimosul Dhafer Youssef – tunisian ce s-a ucenicit cîndva la moschee, urmînd să cînte rugăciunile cu ale sale corzi vocale de performanţă extremă, apoi s-a dedulcit la vajnica lăută mediteraneeană numită oud, odinioară principalul instrument solist în orchestra de muzică arabă. Ca mulţi alţii, Dhafer a traversat Marea. A început o carieră europeană la Viena, imprimînd cu Wolfgang Muthspiel, apoi cu mai toţi greii scenei de jazz contemporan ce definesc un nou val. Nu ca mulţi alţii, a avut şi a promovat un sound propriu original, atît dpdv componistic, cît şi timbral, vocea şi oud-ul său fiind unice – nici greii amintiţi nu s-ar fi asociat cu un artist ne-excepţional, nu!?

E puţin zis succes vorbind despre Dhafer, acesta practic dă foc publicului ce are şansa de a-l consuma live, dar zdr