Abraham Lincoln obisnuia sa spuna despre politica: "Poti sa-i minti pe unii oameni mereu, sau poti sa-i minti pe toti pentru o vreme. Dar nu poti minti mereu pe toata lumea". Pacat ca politicienii din Romania n-au inteles nimic din aceste cuvinte, desi au trecut mai mult de 150 de ani de cand au fost rostite.
Observarea manevrelor "tactice" efectuate, periodic, de actorii de pe scena politica din Romania poate da, rapid, dureri de cap oricarui om normal. Acestea se fac exclusiv pe baza unor calcule electorale, bazate (partial) pe "sondaje de opinie" si "studii" diverse comandate unor institute cu pedigree crepuscular. Cand nu este suficient, se apeleaza si la experti straini in comunicare, branding, relatii publice etc., care sunt platiti regeste de partidele-client din Romania, cu bani proveniti din surse neprecizate.
Aceste manevre sunt subordonate unui singur obiectiv: convingerea unui numar cat mai mare de alegatori sa voteze o noua carcasa "politica" goala de continut, dar ambalata profesionist de "experti", in pofida starii de lehamite fata de clasa politica, care a pus stapanire, treptat, pe tot mai multi romani. Adica, obiectivului de a-i pacali pe alegatori ca voteaza "altceva", cand de fapt "oferta" ramane aceeasi.
Odata cu dizolvarea brandului PNL in noul brand-pacalici USL, putem afirma ca nicio singura formatiune politica romaneasca nu a fost in stare, dupa 1989, sa-si pastreze constant aceeasi "firma" si sa candideze, autonom, sub ea, in alegerile succesive care au avut loc in ultimii 22 de ani. Exceptia UDMR (care este un partid etnic, transideologic si metapolitic), singura care si-a mentinut denumirea si simbolurile in acest interval de timp, reprezinta o palma in plus pe obrazul politicienilor romani.
Ideea de "partid" politic este de reprezentare a unei "parti" dintr-o societate, mai exact a interesel
