Peştii şi vegetaţia acvatică au cel mai mult de suferit în perioada scăderii cotelor Dunării, afectând şi populaţia care trăieşte de pe urma vieţuitoarelor apei.

Odată cu scăderea nivelului fluviului, se restrâng şi ochiurile de apă unde trăiau vieţuitoarele acvatice. Cel mai mult au de suferit peştii, amfibienii şi scoicile.

Peştii au capacitatea de a se proteja şi de a se adăposti pe fundul apei, acolo unde găsesc condiţii mai bune de vieţuit. Apă curgătoare, Dunărea nu ridică probleme cu cantitatea de oxigen din apă. Însă, în Delta Dunării, peştii sunt mult mai vulnerabili întrucât nivelul oxigenului din apă scade şi ca urmare a dezvoltării vegetaţiei. Aşa apare fenomenul de hipoxie a peştilor când seceta este prelungită.

Scoicile sunt cele mai vulnerabile, întrucât, odată cu retragerea apelor, rămân pe mal şi se descompun. Deocamdată, în Deltă nu s-au semnalat mortalităţi piscicole. „Debitul de primenire a bazinelor acvatice naturale este mai mic, alimentarea acestor bazine este mai anevoioasă.

Singurul pericol este, deocamdată, pentru peştele aglomerat, care este «abordat» mai uşor de cormorani şi de pescari", spune Grigore Baboianu, guvernatorul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării. Nivelul fluviului ar fi rămas constant dacă nu s-ar fi făcut îndiguirile din Lunca Dunării începând cu anii '50. În total, au fost secate 700.000 de hectare de teren.

În undiţă se prind doar guvizi

Pe marginea apei, la Cernavodă găseşti din ce în ce mai puţini pescari. Pensionarul Gheorghe Grosu vine zilnic să dea cu undiţa la peşte. Nu mai prinde decât guvizi. Crapii s-au retras spre mijlocul fluviului, la apă adâncă. De astă-primăvară, Dunărea a scăzut cu patru metri. „Era umflată până la primul cheu", spune pescarul şi arată cu mâna la o distanţă de peste zece metri înălţime, aproape de faleza oraşului.

Ploile vin spre sfârşitul lunii @N_