Exact în urmă cu cincisprezece ani, CREDIDAM a obţinut girul autorităţii şi a început lupta pentru drepturile conexe ale artiştilor interpreţi, drepturi despre care, până atunci, nu se prea auzise în România. La început, a fost o mână de entuziaşti convinşi că şi în ţara noastră, aidoma tuturor ţărilor civilizate, creativitatea interpretării trebuie să-şi primească răsplata şi că aceia care sunt vizitaţi de zei şi alintaţi de muze pot şi trebuie să-şi ducă viaţa în demnitate.

Ceea ce părea la început o aventură plină de speranţe, s-a dovedit însă o campanie de confruntări acerbe, în care visele artiştilor au fost puse sub focul neîntrerupt al intereselor şi relei voinţe ale celor puternici. Aceştia au realizat foarte repede că, odată constituită, organizaţia artiştilor interpreţi poate deveni o forţă greu de controlat de un sistem care păstrează încă obiceiuri comunistoide. Indiferent de culoarea politică, puterile care s-au succedat la conducerea ţării au încercat să le descurajeze eforturile, să le reteze aripa speranţei, să le minimalizeze succesele. În toţi aceşti ani, au tergiversat aprobarea documentelor legislative, au strecurat expresii confuze sau interpretabile în textele de lege.

Este binecunoscut faptul că Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi a fost înfiinţat cu sprijin financiar european şi că statul român nu i-a acordat niciodată nici cel mai mic ajutor. "Cu toate acestea, de bună credinţă şi cu respect faţă de autorităţi, am tratat de multe ori cu prea multă blîndeţe imixtiunea statului în activitatea asociaţiei noastre care este una de drept privat. A trebuit totuşi să facem apel şi la Comisia Europeană, atunci cînd funcţionărimea româneasca a întrecut orice măsură a bunului simţ, arogându-şi drepturi pe care nici o lege nu i le permitea. Şi, dacă la guvernul român n-am găsit înţelegere, iată că Eu