Pentru o Europă bântuită de criza datoriilor de stat şi cu o nevoie acută de lichidităţi, investitorii chinezi reprezintă o sursă atractivă de finanţare. China pare în prezent una dintre puţinele surse de bani ale ţărilor europene care au nevoie de finanţare pentru susţinerea datoriei publice a statelor cu probleme, fonduri pentru investiţii şi finanţare pentru proiecte publice.
Prin urmare, o mare parte din statele europene văd în China un cavaler în armură strălucitoare capabil să salveze zona euro aflată în cel mai dificil moment de la instituirea ei. Doar că, deşi chinezii încearcă să profite de oportunitatea de a intra pe piaţa europeană, guvernul de la Beijing a avertizat că "nu va semna un cec în alb pentru Europa".
Mai mult, "problema este că naţiunile occidentale au o perspectivă pe termen foarte scurt asupra Chinei. Ei o privesc ca o bună sursă de finanţare şi ignoră consecinţele pe termen lung", afirmă Alan Mendoza, director al Henry Jackson Society, o asociaţie care promovează respectarea drepturilor omului în lume, citat de agenţia de presă Thomson Reuters.
Aşadar, poate fi vorba despre un ajutor dezinteresat venit de la un stat care, chiar dacă nu o afirmă expres prin vocea politicienilor săi, urmăreşte întărirea poziţiei sale pe scena politică şi economică mondială?
Un răspuns la această întrebare poate fi dat de situaţia de pe continentul african. În urmă cu mai bine de 50 de ani, pe vremea când zeci de state africane deveneau independente în urma prăbuşirii imperiilor coloniale ale puterilor europene (Marea Britanie, Franţa, Portugalia), China, pe atunci o ţară care făcea parte din economiile din lumea a treia, lansa un program de ajutor pentru Africa. De atunci şi până în prezent dezvoltarea relaţiilor comerciale dintre investitorii chinezi şi statele africane a fost spectaculoasă. Numai în ultimii zece ani, comerţul dintre