Dupa o inselatoare acalmie de vara, stirile privind posibilul faliment al Greciei au reinceput zilele trecute sa fie circulate de caruselul agentiilor de stiri. Cu suficienta credibilitate se pare, avand in vedere devalorizarea notabila a monedei europene, dar si unele declaratii cu adevarat remarcabile ale liderilor germani.
S-a remarcat declaratia vicecancelarului de la Berlin, care "a cerut" - atentie, a cerut! - "suspendarea interdictiilor de gandire", in abordarea crizei din Grecia.
Am fost martorii unui moment care va face istorie. Lideri din cercul apropiat al cancelarului german Angela Merkel, oameni alesi democratic de poporul german pentru a-l reprezenta si conduce, "cer" unei entitati neprecizate de a fi lasati sa se gandeasca fara restrictii la o solutie pentru criza financiara europeana. Cine - sau ce - sa fi avut forta de a interzice, pana acum, conducatorilor primei puteri europene si ai uneia dintre primele economii din lume, sa gandeasca?
Mass-media occidentala nu a parut prea interesata de adancirea subiectului. Dezinteres ciudat, avand in vedere ca incalcarea drepturilor unui singur individ (mai ales daca se incadreaza la profilurile "minoritar" sau "marginal") poate tine capetele de afis luni intregi. Acum, liderii primei democratii europene afirma public ca li s-a incalcat dreptul la opinie si nimeni nu pare foarte interesat de subiect.
Recentele alegeri partiale din Germania au spulberat partidele de la putere, aratand furia alegatorilor germani fata de politica Berlinului de "subventionare" a statelor UE din sud. Partidele extremiste au luat, impreuna, aproape 25% din voturi. Aliatii doamnei Merkel din coalitia de guvernare incearca sa previna un dezastru la viitoarele alegeri generale.
Frustrarea le dezleaga limbile si ne lasa sa intrevedem tensiunea uriasa in care se afla, prinsi int