Dramele unor ieseni care au ajuns pe marginea prapastiei "Cautam zilnic un copac de care sa ma spinzur", povesteste Daciana, o femeie de 32 de ani. "Acum sint un om normal", adauga ea, lucru confirmat de medic. "Plingeam din senin, nu reuseam sa explic de ce pling, efectiv mi se rupea filmul in timpul conversatiei", spune si Ioana, o alta ieseanca nevoita sa lupte cu depresia. Conform statisticilor, unul din sase indivizi are experienta unui episod depresiv major pe parcursul vietii, iar 8% dintre pacientii care necesita spitalizare pot comite suicid. Prelungirea crizei economice agraveaza fenomenul: in acest an, numarul depresiilor spitalizate s-a dublat la Iasi   S-au simtit neputincioase, nu au mai fost multumite de nimic, au plins intr-una si nu au mai dormit cu lunile. Aveau impresia ca nimeni nu le intelege, ca toti cei care le inconjoara au ceva cu ele si ca le vor raul. Nu de putine ori au crezut ca viata nu merita traita si ca moartea e o solutie. „Umblam cu sfoara in buzunar si cautam in fiecare zi un copac de care sa ma spinzur", a marturisit o femeie in virsta de 32 de ani. Din momentul in care starea lor a primit insa numele de „depresie", iar specialistii le-au explicat ca exista un tratament ce le-ar putea ajuta sa duca o viata normala, iesencele au renuntat la gindurile negre si au privit viata cu alti ochi. Au ajuns, astfel, de la starile insuportabile, la liniste si armonie si au aflat ca, in ciuda prejudecatilor, depresia este o boala curabila de cele mai multe ori, spitalul „Socola" fiind locul in care si-au recistigat viata. De 21 de ani sub tratament Ioana are 48 de ani. Cu putin timp inainte de a pleca din spital, dupa ce venise sa-si ia tratamentul, a acceptat sa povesteasca despre lupta ei cu depresia. Nu stia de unde sa inceapa, insa, in cele din urma, a reusit sa creioneze evolutia de la trecutul urit la prezent. „Depresiile acestea sint ca