La cei 71 de ani pe care îi va împlini miercuri, marele actor al Naţionalului din Bănie a spus că a refuzat ofertele din Capitală, Craiova oferindu-i în cei 44 de ani de carieră absolut totul
Într-o pauză a repetiţiilor la „Tartuffe“, Ilie Gheorghe a vorbit pentru GdS despre meseria de actor, despre fabuloasele sale experienţe din Anglia şi Franţa şi altele, în interviul de mai jos.
- La Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova, doi monştri sacri se numesc Ilie Gheorghe şi Tudor Gheorghe. Gheorghe este, de fapt, prenumele amândurora! Când şi cum aţi ajuns la acest nume de scenă? Ca învăţător în Galiciuica, prima dumneavoastră meserie, eraţi cunoscut ca Gheorghe Ilie?
- Ca învăţător, eram cunoscut tot cum sunt cunoscut ca actor, Ilie Gheorghe. O singură dată m-am numit Gheorghe (prenume) Ilie (nume), atunci când am lucrat timp de opt luni, cu contract, la un teatru din Anglia, unde am jucat în peste 100 de spectacole. Ei au socotit nefiresc să mă treacă pe afiş cu numele de familie înaintea prenumelui. Să vă spun sincer, mie nu prea mi-a convenit, parcă nu mă simţeam în apele mele, vorba lui Sorescu, dar nu aveam ce face. Mie mi-a plăcut numele şi apoi prenumele. De altfel, este şi o zicală: întâi să-ţi faci un nume şi apoi prenumele. Numele vine de demult, neam de neamul tău îl poartă. Tu trebuie doar să-i dai strălucire, să-l faci RENUME. Şi apoi, Ilie este prenumele Proorocului ce pocneşte cu biciul de foc printre stele. Şi eu să nu-l pun primul pe afiş? Ilie şi Gheorghe, ce nume româneşti! Poate fi ceva mai frumos pe un afiş?! Ce mândru sunt de ele!
- Din 1967, când aţi absolvit IATC-ul şi aţi fost repartizat la TNC, n-aţi părăsit această prestigioasă instituţie teatrală din provincie, deşi aţi fi putut ajunge chiar la TN Bucureşti. Ce v-a determinat să nu părăsiţi Bănia, deşi Capitala v-ar fi oferit unele avantaje, inclusiv financiare
