Piesa pusă în scenă de USL şi Sorin Oprescu are în plus ca decor baloturile de gazon uscat de pe Arena Naţională, aruncate la gunoi după meciul cu Franţa.

Oare mai suntem „un popor vegetal“ sau, dimpotrivă, mutaţiile suferite în ultimii ani postdecembrişti ne îndeamnă din ce în ce mai mult să contrazicem formula şi să ne afundăm, din ce în ce mai hotărât, într-un război cu flora de toate tipurile?

Mai nou, de 2-3 zile, vămile româneşti gem de flori olandeze oprite la graniţă de teama unei bacterii, mai degrabă de origine politică decât organică, apărută brusc după ce România a aflat că nu va avea susţinerea Olandei pentru admiterea în spaţiul Schengen. Dacă în cazul României acest tip de reacţie ar fi o premieră, în cazul olandezilor există precedente istorice de boicot al comerţului cu lalele, începând cu veacul al XVIII-lea. Ceea ce ne conduce către ideea că vor supravieţui şi acestuia.

Tot cu regnul vegetal pare să se războiască şi primarul general. Aventura lui Sorin Oprescu cu gazonul de pe Arena Naţională ne-ar îndreptăţi să credem că românul nu mai e frate cu codrul, ci s-a luat la trântă cu el. Iarba s-a ofilit, subcontractările s-au răzbunat, iar încrederea edilului şef în capacitatea ierbii de a creşte fără ajutor s-a văzut infirmată cât se poate de brutal.

La sfârşitul săptămânii trecute, în absenţa notabilă a primarului, care s-a ascuns în gaură de şarpe după izbucnirea scandalului, s-a montat noul gazon. Sorin Oprescu nu s-a putut împiedica să nu facă şi înainte de acest moment consideraţii pline de adâncime despre cum nu facem acum sanie şi ne uităm la ea până la iarnă. Înţelepciunea milenară a poporului român s-a încruntat, contrariată, în faţa voinţei primarului de a dovedi, în pofida tuturor evidenţelor, că nu greşeşte. S-a încruntat fără folos, pentru că sutele de mii de euro din banii publici, aruncaţi la gunoi odată cu pri