Bucureştiul a declarat că se va abţine de la votul în cadrul Adunării Generale a ONU. Este cea mai bună alegere? Noua ediţie FP România a investigat chestiunea. Un vot pozitiv, când aliaţii şi colegii şi-au dat acceptul pentru independenţa Palestinei, nu ar afecta relaţiile României cu Israelul, dar ar puncta la imagine în relaţiile cu lumea arabă – socoteşte politologul Alexandru Balaş, de la Universitatea din Vermont.

Articol din ediţia FP România nr. 24 (septembrie/ octombrie 2011)

Vezi şi: Andrei Ţărnea: Abţinerea nu ajută nici părţile în conflict, nici România

Votul din septembrie reprezintă un nou capitol în procesul de formare a unui stat palestinian început în 2009 şi programat să se termine în septembrie 2011. Cel mai probabil, Statele Unite îşi vor folosi dreptul de veto în Consiliul de Securitate pentru a bloca procesul de aderare a Autorităţii Palestiniene ca stat membru ONU.

Votul României s-ar discuta de abia în cadrul Adunării Generale, dacă propunerea este acceptată de Consiliul de Securitate. Votul României trebuie pus în contextul relaţiilor cu Israel şi cu lumea arabă, şi al revoluţiilor din regiune. Acest vot depinde de formularea exactă a rezoluţiei, dar putem să speculăm asupra câtorva variante. Oricum, conflictul se va intensifica, fie prin violente demonstraţii anti-Israel, fie prin mobilizarea armatei israeliene şi chiar invadarea Palestinei.

Varianta 1 - Stat Membru Nou

Pentru ca Autoritatea Palestiniană să devină stat membru ONU trebuie să depună o cerere la Secretariatul General ONU, care este trimisă spre aprobare Consiliului de Securitate. Dacă cererea este acceptată de Consiliu – adică SUA nu îşi folosesc veto-ul -, este trimisă, mai departe, Adunării Generale şi doar aici se pune întrebarea votului României. În această situaţie, România ar trebui să voteze în favoarea independenţei