Cum ar putea mobiliza electoratul dezamăgit un amalgam format din aripioara PNŢ-Ciorbea, până mai ieri devorator neostoit şi agitat de „Băsescu-dictatorul“, acum mărşăluind tăcut şi complice pe „Calea Dreaptă“, din PIN-ul lui Guşă, eternul răspopit şi consultant transpartinic, plus ecologişti de toate nuanţele şi interesele mai mult sau mai puţin oculte. Amalgam ce are toate şansele să fie asezonat cu puţin Gigi Becali, cu oteviştii anchetatului Dan Diaconescu, peste care ar putea trona cele patru stele ale generalului Oprea şi ceva „petrodolari“ de la Dinu Patriciu. Adunătura, rebranduită cu ajutorul fundaţiilor partidului, singurele onorabile şi active, nu are însă nicio şansă să capteze electoratul de dreapta, lipsindu-i mesajul şi ideea de forţă, liderii carismatici şi nesusceptibili de a fi marionetele mai marilor PDL. Lipsindu-i, în primul rând, componenta civică independentă, cea care a dat consistenţă fostului CDR.

Mişcarea Populară are, din start, toate ingredientele unei mişcări populiste, menită să camufleze PDL. A contrapune struţo-cămilei avide de putere şi corupte USL o altă struţo-cămilă, în care vor dansa pinguinul tot felul de personaje de proaspătă şi tristă amintire, ar putea mai degrabă dezgusta electoratul de dreapta. Oricum, cei care nu vor să-i vadă pe cei doi şefi ai USL instalaţi la putere vor vota PDL. Iremediabilii dezamăgiţi aşteaptă însă cu totul altceva decât ceea ce se creionează a fi Mişcarea Populară.

De abia demiterea lui Lăzăroiu a redeschis cu adevărat discuţia despre Albă ca Zăpada. Site-urile de dreapta au luat foc, noua Madame Blogary lansează apeluri peste apeluri, vorbeşte coerent despre o Nouă republică. Răspund sute de oameni. Ceva începe să se mişte, un ceva care merge în direcţia unui nou partid, a unei mişcări civice care să nu aibă legătură cu PDL sau Traian Băsescu. Se pare că până şi cele mai încinse min