unor atacuri publice impotriva demersului de amplasare a bustului marelui poet Adrian Păunescu în vecinătatea Bisericii Învierea Domnului, din cartierul Tudor Vladimirescu, precum şi de atribuirea numelui poetului Şcolii generale nr. 2 din Tîrgu Mureş.
- inclusiv Referitor la articolul publicat în Cotidianul de limba maghiară Nepujsag, în ediţia sa din 17 august 2011, semnat de doamna Mozes Edith.
Am lecturat cu surprindere articolul doamnei Mozes Edith, referitor la campania pe care am iniţiat-o, de amplasarea bustului poetului Adrian Păunescu în vecinătatea Bisericii Învierea Domnului, din cartierul Tudor Vladimirescu, precum şi de atribuirea numelui poetului Şcolii generale nr. 2 din Tîrgu Mureş.
Cred că se impun câteva clarificări cu privire la textul doamnei Edith Mozes şi acestea nu neapărat cu privire la violenţa de limbaj utilizată ci, mai degrabă, cu privire la o sumă de afirmaţii pe care doamna Edith Mozes le face, atât în ceea ce priveşte campania cât şi în ceea ce priveşte persoana mea.
Referitor la campania iniţiată vreau să spun că aceasta nu are rolul de a inventa o poveste a lui Adrian Păunescu care să-l lege pe acesta, într-un fel, de oraşul nostru. Această poveste există şi eu doar m-am simţit obligat, la fel ca şi alţii, să o spun mai departe. Este povestea unui om care i-a bucurat pe oamenii acestui oraş atunci când conducea Cenaclul Flacăra, cu români şi maghiari membrii promovaţi in Cenaclu sau simpli spectatori ai acestuia de-a lungul anilor, este povestea unui om care a ctitorit la Tîrgu Mureş o biserică, într-un cartier în care locuiesc români şi maghiari deopotrivă, este povestea unui om care primea şi asculta în audienţele ca parlamentar, in mandatul 2000-2004, pentru a le rezolva problemele, români şi maghiari deopotrivă, este povestea unui om pe care astăzi îl citim, cu emoţie, în toate limbile celor care do
