În căutarea unei vieţi noi, oamenii fără casă şi loc de muncă deprind o meserie în atelierul de la Samusocial, învaţă cum să-şi facă un CV şi cum să se poarte la interviul de angajare. Sursa: CRISTINA LICA
La 10 dimineaţa, pe arşiţă, un bărbat la vreo 60 de ani păşeşte agale pe o străduţă îngustă din zona Piaţa Leu din Bucureşti. Îşi târâie bolnăvicios picioarele şi merge uşor aplecat pe partea pe care-şi duce bocceluţa. După el, alţi doi. Ai zice că se îndreaptă spre acelaşi loc de muncă. Când ajung la mijlocul străzii, intră într-o curte plină de verdeaţă, unde-i aşteaptă "colegii". Pe uşa larg deschisă, tot intră şi ies oameni cu hârtii în mâini.
Până la 5 după-amiaza, oamenii străzii se strâng acasă, pe strada Grozăveşti, la centrul Samusocial, unde câteva asistente sociale zeloase s-au transformat în îngerii lor păzitori.
CV-uri şi scrisori de intenţie
Stomacul gol, bolile, dar, mai ales, singurătatea şi nevoia de a face ceva cu viaţa lor, îi împing la drum în fiecare dimineaţă. Vin din tot Bucureştiul, şi sunt mai bine de 5.000. Nu seamănă cu cei care cutreieră tramvaiele cu mâna întinsă, duhnind a alcool. Unii au studii superioare şi un statut de apărat. Echipele mobile Samusocial îi adună permanent de pe străzi şi-i aduc la centru, unde sunt resuscitaţi psihologic şi hrăniţi.
"Avem grijă să nu fie umiliţi"
Cum cobori scările înguste spre demisol, te izbeşte un miros de amestecuri de vopsele, ipsos şi lemn proaspăt. Măsuţa joasă din centrul atelierului e plină de rigle, pensule, matriţe de metal, hârtie colorată, plastilină, foarfece etc. Câţivă ucenici frământă o cocă mare de ipsos moale. În mijlocul lor, sunt două fete tinere care-i ghidează-asistentele sociale de la Samu. Este atelierul ocupaţional, faza secundă a reabilitării, după consilierea psihologică.
Din stradă, în hote
