La 25 octombrie 2011, Regele Mihai se va adresa națiunii române. Va fi primul mesaj al regelui ținut în fața Parlamentului din 1947 încoace. Ziua în care va împlini 90 de ani va fi prima zi de după comunism în care regele va fi celebrat în mod oficial.
Prin acceptarea unei ședințe solemne de ziua regelui, parlamentarii care au votat ”pentru”, 203 la număr, au făcut un gest care depășește cu mult și granițele partinice, și limitele mandatelor lor de membri ai Legislativului. În momentul în care au decis să se poarte cu ”obraz”, cei 203 au permis statului român să-și vină în fire. Sau cel puțin, să înceapă să-și vină în fire.
O ședință solemnă a Parlamentului de ziua regelui înseamnă că statul român recunoaște în sfârșit noblețea, sacrificiul și măreția celui mai important lider român în viață. Omul care i-a înfruntat deopotrivă pe Hitler și Stalin, suveranul care a rezistat cel mai mult în Europa de Est în fața invaziei sovietice, omul care a avertizat Occidentul asupra ororilor ce se petreceau în România comunistă, acesta este omul care se va adresa la 25 octombrie Parlamentului.
Omul care spunea românilor de fiecare An Nou, la radio, că speranțele se și împlinesc pe pământ, omul dat afară din țară de fricile staliniste care îl bântuiau pe Ion Iliescu pe vremea mineriadelor, omul care a fost trecut pe sub Arcul de Triumf în ziua de Paști 1992, acesta este omul.
De când n-am mai avut parte de ceva atât de… firesc? Când au stat ultima dată valorile la mare cinste în Parlament? De când nu a mai fost celebrată decența?
Începutul a fost însă prost. Metehne de birocrat îngust și/sau de politician oportunist erau cât pe-aci să anuleze o zi cel puțin la fel de importantă în istoria României precum cea în care președintele Băsescu a condamnat comunismul ca ”regim ilegitim și criminal” și a cerut iertare în numele statului român, victimelor ,
