În mod concret, care vor fi implicaţiile Rezoluţiei asupra ţărilor din UE, ce măsuri vor fi obligate să ia, ţinând cont că această Rezoluţie nu are caracter legislativ?

În primul rând, Rezoluţia cere ca mecanismul de raportare a statelor membre să se facă în următoarele domenii prioritare: achiziţii publice, confiscarea averilor, justiţie, sistemul tranzacţiilor financiare. Iar aceste verificări şi raportări trebuie făcute în perioada următoare. Comisia Europeană a fost receptivă la dezbateri, dar va mai fi de lucru pentru a obţine decizia unor raportări înainte de 2013, adică mai repede, aşa cum am cerut. Este un proces de monitorizare continuă a statelor membre, fără deosebire, atât în cele care au arătat voinţă politică, cât şi în cele în care nu există voinţă politică pentru măsuri anticorupţie. Am solicitat ca ţările codaşe să fie indicate explicit. În evaluare, esenţială va fi implementarea legislaţiei, căci aici este testul capacităţii şi voinţei. Altfel rămânem cu legile pe hârtie. Şi tocmai asta şi-a propus mecanismul UE să evite.

Care vor fi consecinţele pentru România, în ce fel va influenţa Rezoluţia lupta împotriva corupţiei? Dacă MCV nu a reuşit, ce şanse sunt pentru Rezoluţie?

Acest mecanism va continua presiunea pe politicieni, magistraţi şi funcţionari pentru a aplica strict şi onest legile anticorupţie. Deciziile interne vor fi urmărite de Comisia Europeană, dar şi de alte state. Uitaţi-vă cât de important este MCV (Mecanismul de Cooperare şi Verificare) în contextul aderării României la spaţiul Schengen, care este bazat pe încredere. Un posibil raport negativ pe măsurile anticorupţie, care s-ar realiza pe baza noii Rezoluţii, nu ar face decât să crească neîncrederea celorlalte state. Ca atare, autorităţile - politice, judiciare – trebuie să ia măsuri pentru ca viitoarele raportări ale Comisiei Europene să fie pozitive.

Dacă