Daca, la un moment dat, o familie cu un copil de 5-6 ani vine intr-o statiune, de exemplu, si este nevoita sa serveasca masa la gramada, cu meniu fix, preplatit, si ai rabdare si putin spirit de observatie, prin prisma copilului afli tot ce vrei si ce nu te intereseaza, de fapt, despre obiceiurile culinare ale familiei si felul in care aceasta intelege sa-si hraneasca fiul.
Este de neimaginat ca, pana la varsta pe care o are, un copil sa nu stie ce e acela ceai, un ou fiert, o felie de paine unsa cu unt si gem ori un sandvis cu branza, deoarece el stie ca dimineata trebuie sa manance numai lapte cu cereale. Nu spun ca laptele cu cereale nu ar fi bun, sanatos, dar chiar si masa de dimineata ar trebui diversificata.
Ma intreb cum de nu s-a plictisit copilul de aceeasi mancare zi de zi si cum de o cere cu atata insistenta. Si asta se intampla pentru ca parintii nu stiu ca nutrientii necesari cresterii si dezvoltarii fizice si psihice armonioase a copilului nu pot fi gasiti intr-un singur fel de mancare.
La masa de pranz, acelasi copil atrage privirile celor din sala de mese, urland si cerand, cu insistenta, pizza, singura mancare pe care o consuma peste zi, pentru ca asa este obisnuit, cu pizza, si aceea cumparata de la fast food-ul din coltul strazii si nu preparata in casa. Se sperie de ciorba de pe masa si plange spunand ca nu mananca apa murdara cu furnici.
Parintii ar trebui sa stie ca numai o alimentatie diversificata este calea de a avea un copil sanatos. Intr-adevar, din partea parintilor, trebuie multa rabdare si implicare ca sa-i imprime copilului obiceiul pentru o hrana sanatoasa si diversificata. Cand vezi ca merele primite ca desert au fost lasate pe masa dupa ce din ele s-a muscat o data, de doua ori, intelegi de ce copilul nu mananca fructe, pentru ca nici pe parinti nu-i vede mancand.
Obiceiuril
