Cei mai mulţi dintre cei intervievaţi nu ezită să-şi declare opţiunea pentru valorile şi principiile dreptei, indiferent dacă s-au angajat sau nu în lupta politică partizană. Falsul avantaj al neutralităţii este repudiat, uneori, în mod tăios, fără menajamente, întrucât, atunci când este vorba de decizii esenţiale, care ne privesc pe toţi, nu există justificare pentru cei care pretind că sunt neutri sau care cred, în mod naiv, că aceste decizii pot fi luate fără o fundamentare în care tocmai valorile şi principiile îşi spun cuvântul. Desigur că deciziile pot şi trebuie să fie judecate în funcţie de eficienţa lor practică, de efectele benefice pe care le generează în comunitate, dar eficienţa nu este un rezultat întâmplător, ci demonstrează tocmai forţa sau fragilitatea valorilor pe care se întemeiază fiecare decizie. Dacă oscilaţiile tactice sunt, uneori, necesare, ele nu scuză abandonarea obiectivelor politice strategice care nu pot fi înţelese decât ca proiecţie a valorilor şi principiilor care le fundamentează. Tot astfel, progresele ştiinţei se sprijină nu doar pe descoperiri întâmplătoare (care nu sunt excluse), ci, în primul rând, pe o metodologie riguroasă.

Dar aderenţa la anumite valori şi principii, care structurează teoriile şi practicile politicii, nu este o condiţie suficientă pentru a asigura succesul acestora, nu constituie o garanţie pentru infailibilitate.

Calitatea discursului celor intervievaţi oferă mai mult decât o asemenea iluzorie garanţie. Mă gândesc nu doar la rafinamentul cultural sau la performanţele profesionale, ci mai ales la o zonă mai profundă pe care o dezvăluie dialogurile din această carte: ele desenează liniile de forţă ale unei gândiri critice, pătrunzătoare, dinamice şi flexibile, o gândire aptă să identifice şi să evalueze vulnerabilităţile şi şansele unei naţiuni aflate într-un moment în care ancorele de siguranţă