Dorin SPINEANU Astazi ar fi fost o zi a rafuielilor cu niste inculti, agramati, idioti (SUSEREA si ADI ANDRONIC) care ma cam supara cand ma duc si eu la terasa, dar ii bag in gaurile obscure din care au venit si am sa discut simplu depspre ceva complicat al dracului: a murit un artist al jazz-ului la o varsta de invidiat si chiar sunt trist si chiar n-am acasa vreun disc al lui Johnny Raducanu, un tigan cu o ideatie simpla, dar sensibil pana la sange, comunicativ, fermecator cu exotismul sau. A murit un artist, un coleg si a murit asa cum am sa crap si eu, si altii, adica sarac si nemultumit, bolnav si singur. Oricum, daca observati, e o hemoragie, mor pe capete artistii, mai putin mascaricii eterni Stela si Arsinel… Jazz-ul, care presupune improvizatie, inventivitate si umor nu-i la indemana oricui, dar daca exista o tara de talent si esti un bun ascultator, poti sa rezisti fantezand la un concert de o ora si jumatate. Din pacate, arta, artistii sunt ultima preocupare a tuturor guvernelor. Eventual, cand dai gestiunea in primire, primesti pa piept o medalie care o sa rugineasca in pamant, desi tu, cat ai de trait, poate ai avut nevoie de o vorba buna. Mortii nu aud, nu vad onorurile, se pisa pe fanfare si discursuri – cat au trait artistii astia poate ca le-a ars gatul, poate ca matele lor faceau acea muzica dezgustatoare a infometatilor, poate ca le-a lipsit o tigare exact atunci cand voiau sa se apuce de munca. Nici dracul n-a venit sa-i ajute (ca sa nu mai vorbim de Stat, care e tata dracilor!), dar si artistii sunt vinovati – cu o coarda de pian, sau vioara, sau chitara poti sa spanzuri orice ministru al Culturii. Fie ea si minora si neglijata si dezlanata ca aia romana. TIGANUL ASTA DE RADUCANU, FLECAR SI SENSIBIL, A BATUT OBRAZUL UNEI TARI PRIMITIVE CA ROMANIA. JOHNNY, NE-OM VEDEA!

Dorin SPINEANU Astazi ar fi fost o zi a rafuielilor cu nist