In cursul celor aproape 30 de ani de exil mi s-a intimplat de mai multe ori sa-mi fie pur si simplu rusine ca sint roman, in diverse imprejurari si situatii cauzate fie de comportamentul unor conationali in strainatate, fie de diverse mici escrocherii ale oficialitatilor noastre, vizibile si comentate de toata lumea in jurul meu. Dar niciodata nu m-am simtit mai rau decit martea trecuta, citind pe blogul revistei artsjournal.com si apoi pe Facebook articolul influentului critic britanic si prieten, Norman Lebrecht, despre afacerea necinstita si coruptia din lumea muzicala romaneasca. Norman Lebrecht a publicat scrisoarea unui tinar occidental aspirant la o cariera de dirijor care a participat la un master-class si la concursul aferent de dirijorat in cadrul a ceea ce organizatorii romani au denumit Festivalul International Muzical de Vara "Micul Paris". Cea de-a patra editie a festivalului, incluzind si primul concurs de dirijorat, a avut loc intre 15 si 23 august. Asadar, in plin Festival "George Enescu", numele Romaniei si ale unora din principalele ei institutii muzicale - Universitatea Nationala de Muzica de la Bucuresti, Colegiul National de Arte "Dinu Lipatti" si Orchestra simfonica radio - apar patate intr-o afacere de necinste si coruptie ale carei implicatii mai largi urmeaza abia a fi descoperite. Scrisorii marturie a tinarului concurent, cu termenul folosit de Norman Lebrecht, "abuzat" de organizatori, i se adauga depozitia unui britanic care a asistat la finala asa-zisului concurs si care aduce amanunte suplimentare despre comportamentul incorect al juriului si organizatorilor. Un juriu de dirijorat condus de un... pianist de profesie, Wolfgang Wagenhäuser, profesor de pian la Universitatea de Muzica din Trossingen, Germania, intregul festival fiind organizat sub egida unui "Colegiu European de Muzica" (ECM), prezidat de sotia pianistului, Raluca Chifane-