Mare descumpănire în kommentariatul bucureştean după ce ambuscada mogulilor PDL l-a îndepărtat pe guralivul ministru Lăzăroiu din post. Nu de alta, dar armatele care concepuseră în ultimele trei luni o strategie şi puseseră artileria în poziţie, se trezesc acum că ţinta dispare fără urmă. Sursa: EVZ

Deruta celor ce ne livrează interpretarea canonică a vieţii publice s-a văzut în lipsa de reacţie: în ziua respectivă şi încă două după aceea, a fost silenzio stampa, de unde în mod normal orice răhăţel e zvârlit în toate ventilatoarele televizate care mişcă. Sar asta, deşi conflictul devenise vizibil înainte, când conservatorii PDL din Senat boicotaseră o şedinţă doar ca să nu voteze importanta lege-cadru a asistenţei sociale.

Lucrurile n-ar fi dramatice dacă nu s-ar fi investit atâta energie în confecţionarea unei poveşti cu zâne şi balauri, în care Lăzăroiu urma să aibă un rol mare în anul electoral 2012. Manevrat de păpuşarul Băsescu, el trebuia să se cocoaţe în fruntea partidului – sau, alternativ, să construiască alături o largă mişcare populară – ca să aducă victoria anul viitor şi să se aleagă el însuşi preşedintele ţării în 2014. Iar în dictatura Băsescu, se ştie, PDL şi Boc sar ca djinnul când freacă preşedintele lampa. Praful s-a ales acum din acest drăguţ consens narativ în care funcţionau grosul mass media şi opoziţia deopotrivă, de vreme ce partidul a ejectat omul tiranului. În plus, se vede cam ce discernământ au analiştii care au făcut din miniştri ca Lăzăroiu sau Funeriu direcţia principală a criticilor anti-PDL. Critici meritate de partid, fără îndoială, dar dacă e să vorbim de corupţia şi clientelismul acestuia, nu vi se pare că actualii complotişti anti-Lăzăroiu, în frunte cu secretarul general Ioan Oltean, Berceanu & comp sunt subiecte ceva mai miezoase şi curios neglijate? Ceea ce îmi aduce aminte de o altă lipsă de discernămâ