Judecătorii de la Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel au comis o gravă eroare de fapt când l-au achitat pe medicul Răzvan Trancă pentru viol, fiind necesar să se reţină toate probele administrate în timpul urmăririi penale, cât şi a judecăţii, inclusiv concluziile testului poligraf şi ale altor rapoarte, potrivit motivării Curţii Supreme de Justiţie.

Medicul Răzvan Trancă a fost condamnat definitiv, în 23 februarie 2011, de instanţa supremă la patru ani de închisoare cu suspendare, fiind obligat să îi plătească Andreei Mocanu 50.000 de lei daune morale. Magistraţii au mai decis ca timp de doi ani Răzvan Trancă să aibă interdicţie de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, precum şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Sex prin constrângerea fetei

„Înalta Curte apreciază că în cauză instanţele au comis o gravă eroare de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unor hotărâri greşite de achitare a inculpatului Trancă Răzvan pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art.197 alin.1 şi 2 lit.b Cod penal, astfel că acestea sunt supuse casării în baza dispoziţiilor art.3859 pct.18 Cod procedură penală. Din analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză rezultă că inculpatul, la data de 15 februarie 2007, prin constrângere a întreţinut cu partea vătămată (Andreea Mocanu - n.r.) un raport sexual normal la locuinţa acestuia. Înalta Curte nu împărtăşeşte susţinerea instanţei de apel potrivit căreia probele administrate în cursul urmăririi penale sunt determinante doar pentru sesizarea instanţei, nu şi pentru condamnarea inculpatului”, se arată în motivarea deciziei care a fost făcută publică astăzi. Înalta Curte a reţinut că declaraţiile succesive ale părţii vătămate, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate, exprimă adevărul şi nu conţin